Ziua Pământului în România: O sărbătoare uitată într-o lume care nu-și mai poate permite această indiferență

Ziua de 22 aprilie marchează o etapă crucială în istoria conștiinței umane față de mediu: nașterea mișcării globale pentru protecția planetei. În 1970, milioane de americani au ieșit în stradă sub sloganul „Ziua Pământului”, cerând legislație antipoluare și recunoașterea dreptului la un aer și apă curate. Această mișcare, inițiată de senatorul Gaylord Nelson, a fost un răspuns la o epocă tulbure – un amalgam de războaie, proteste studențești sângeroase (cum a fost Masacrul din Kent State), dezastre ecologice tăinuite (ca accidentul nuclear din Carolina de Sud) și o cultură a consumului fără scrupule, în care fumul fabricilor era văzut ca „semn al prosperității”.

Peste cinci decenii, Ziua Pământului a devenit un fenomen planetar. În 1990, 200 de milioane de oameni din 141 de țări au transformat-o într-un simbol al unității globale. În 2009, ONU a oficializat-o ca Ziua Internațională a Pământului, iar în 2017, NASA a invitat oamenii să „adopte” o bucățică virtuală a planetei. Dar în România, această zi rămâne un eveniment aproape invizibil, un subiect marginal în agenda publică. De ce?

Oglindă globală vs. realitate locală: De la 20 de milioane de americani la câteva sute de români

În timp ce orașe ca Paris, Berlin sau Tokyo organizează marșuri, workshop-uri de reciclare și campanii de reîmpădurire, în România, Ziua Pământului trece adesea neobservată. Media menționează superficial evenimentul, autoritățile nu lansează politici semnificative, iar implicarea cetățenească este limitată la câteva inițiative izolate ale ONG-urilor. În 2023, de exemplu, Bucureștiul a găzduit un singur eveniment major, un târg ecologic cu participare modestă, în timp ce în Cluj sau Timișoara, activiștii au strâns voluntari doar prin eforturi personale. Comparativ, în 1970, Statele Unite au mobilizat 20 de milioane de oameni (10% din populația de atunci); în România, cu o populație de 19 milioane, cifrele sunt de mii de ori mai mici.

De ce ignorăm Ziua Pământului? O diagnoză a indiferenței

1. Moștenirea comunistă: Mediu vs. industrializare forțată
   Comunismul a promovat o exploatare industrială fără regrete: combinatul chimic din Copsa Mică (cunoscut pentru „cerul negru” de plumb), industria siderurgică din Hunedoara (cu emisii masive de praf și gaze toxice) și activitățile miniere din Baia Mare (poluare cu cianuri și metale grele) au lăsat o mentalitate colectivă în care mediul înconjurător a fost văzut ca un obstacol pentru „dezvoltare”. După 1989, tranziția spre capitalism a perpetuat acest dezinteres, transformând pădurile și resursele naturale în surse de profit rapid, nu în patrimoniu de protejat.
2. Lipsa educației ecologice
   Școlile românești abordează mediul înconjurător ca un capitol secundar. Un raport al Ministerului Educației din 2022 arată că doar 15% dintre elevii de liceu participă la proiecte eco. Fără o generație educată pentru a înțelege urgența crizei climatice, schimbarea este imposibilă.
3. Disputele politice: Mediu vs. pragmatism economic
   Deși România are o biodiversitate unică (Delta Dunării, pădurile virgine), clasa politică sacrifică această bogăție în numele investițiilor. Proiecte ca Roșia Montană (controversa deschiderii unei mine de aur cu cianuri) sau defrișările ilegale din Carpați ilustrează un conflict continuu între interesele economice și cele ecologice.
4. Lipsa unor modele? Excepții notabile: De la Goțiu la Nicușor Dan
   Spre deosebire de Greta Thunberg sau David Attenborough, România are puține personalități ecologice mediatizate. Totuși, există excepții precum Mihai Goțiu, militantul care a transformat Salvați Roșia Montană într-un simbol global, și Nicușor Dan, actualul primar al Bucureștiului. Nicușor Dan, înainte de a deveni politician, și-a construit reputația ca activist civic, luptând pentru protejarea spațiilor verzi (opunerea la defrișări în Parcul Carol) și promovând măsuri anti-poluare. Ca primar, a inițiat proiecte precum reabilitarea lacurilor din capitală (Lacul Morii) și extinderea rețelei de transport public ecologic.

Consecințe: O planetă care se încălzește, o țară care doarme

Neglijarea Zilei Pământului nu e doar un simptom, ci o cauză a problemelor acute ale României:

• Poluarea aerului: În 2023, Bucureștiul a fost pe locul 3 în Europa la poluare cu PM2.5, conform AirVisual.
• Despădurirea: 3 hectare de pădure dispar ilegal în fiecare oră.
• Deșeurile: Doar 13% din gunoiul românesc este reciclat, față de media UE de 48%.

Cum reînviem Ziua Pământului? Să începem cu pași mici

1. Implicare guvernamentală: Adoptarea unei legi care să instituie 22 aprilie ca zi națională de acțiune ecologică, cu fonduri dedicate.
2. Educație la școală: Integrarea economiei circulare și a schimbărilor climatice în programa școlară.
3. Parteneriate public-privat: Companiile mari ar putea sponsoriza proiecte de curățare a râurilor sau plantare de copaci.
4. Mobilizare prin cultură: Artiștii, influencerii și mass-media trebuie să transforme ecologia într-un subiect cool, nu plictisitor.

Pământul nu așteaptă!

Ziua Pământului nu este doar un simbol. Este un semnal de alarmă pentru o țară care riscă să devină, din cauza indiferenței, un punct negru pe harta durabilității. România are resursele și energia tinerilor pentru a se realinia la efortul global. Dar trebuie să înceapă să ia în serios cei 1.459 de metri cubi de pădure pierduți în fiecare zi, cei 27.000 de români care mor anual din cauza poluării, și acea dată – 22 aprilie – care trece pe nesimțite.