Zidul antidrone al UE: Scutul invizibil care ar putea deveni operațional în câteva luni

O inițiativă europeană îndrăzneață, cunoscută sub numele de „zidul antidrone”, este în curs de conturare pentru a proteja spațiul aerian al continentului. După o serie de incursiuni ale dronelor rusești în spațiul aerian al unor state membre, liderii europeni au început să discute mecanisme concrete de apărare. Președintele României, Nicușor Dan, a declarat că acest sistem ar putea deveni operational în câteva luni.

De ce este necesar un zid antidrone?

În ultimele luni, spațiul aerian european a înregistrat un număr tot mai mare de incidente, de la drone până la aeronave cu pilot, care au încălcat suveranitatea aeriană. Aceste intruziuni forțează țările afectate să intervină, de cele mai multe ori ridicând avioane de luptă rapid – o operațiune cu costuri financiare semnificative și care pune sub presură resursele militare.

Amenințarea reprezentată de drone a evoluat de la o problemă localizată la granița cu Rusia, la una care afectează spațiul european în ansamblu, cum a demonstrat închiderea unor aeroporturi din cauza apariției acestor aparate de zbor. Președintele Nicușor Dan a subliniat că „deja nu mai este o chestiune de vecinătate cu Rusia”, ci una cu care se confruntă toată Uniunea.

Cum va funcționa acest scut invizibil?

Zidul antidrone nu este o barieră fizică, ci mai degrabă o rețea tehnologică integrată ce se întinde de-a lungul flancului estic al UE. Scopul său este detectarea, urmărirea și neutralizarea eficientă a dronelor inamice.

Funcționarea sa se bazează pe mai multe straturi de tehnologie:

• Detectare: Folosește radare avansate și senzori acustici pentru a identifica dronele, care, fiind mici și cu altitudine de zbor redusă, sunt greu de observat de sistemele tradiționale.
• Contramăsuri electronice: Aparate specializate de bruiaj pot pertuba sau întrerupe semnalul electronic dintre operator și dronă, făcând-o inofensivă.
• Interceptare: Include drone interceptoare – aparate de zbor fără pilot concepute special pentru a doborî alte drone – precum și utilizarea artileriei tradiționale în anumite scenarii.

Expertul în securitate Rafael Loss explică un principiu cheie: este ineficient din punct de vedere economic să folosești rachete scumpe pentru a doborî drone ieftine. Acest lucru face ca contramăsurile electronice și dronele interceptoare să fie opțiuni viabile.

Rolul crucial al României în acest proiect

România este una dintre țările cheie implicate în demers, alături de statele de pe Flancul Estic precum Polonia, statele baltice și Bulgaria. Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, a participat la discuțiile dedicate consolidării securității flancului estic, unde a cerut valorificarea experienței Ucrainei și o coordonare strânsă cu NATO.

Un aspect esențial evidențiat de România este securitatea regiunii Mării Negre. Ministrul Moșteanu a subliniat că provocările create de dronele navale și aeriene necesită un răspuns coordonat, susținut de soluții tehnologice avansate.

Măsuri naționale complementare
Pe lângă implicarea în proiectul european, România își întărește propriul sistem de apărare antiaeriană printr-o serie de acțiuni concrete:

• Achiziția de sisteme israeliene: România a semnat deja un contract cu firma israeliană Rafael pentru sisteme antiaeriene SHORAD/VSHORAD (raze scurtă și foarte scurtă de acțiune), în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro. Acestea asigură un scut eficient împotriva dronele, rachetelor de croazieră și proiectilelor de artilerie.
• Producția de drone interceptoare: România negociază un joint-venture cu Ucraina pentru a produce pe teritoriul său drone de interceptare. Ministrul Apărării a clarificat: „Vrem capabilități pentru apărare, noi nu atacăm pe nimeni… Noi avem nevoie de drone interceptoare”. Acest parteneriat strategic urmărește să capitalizeze experienta Ucrainei în domeniu.

Finanțarea și criticiile aduse proiectului

Una dintre principalele necunoscute rămâne sursa de finanțare a întregii inițiative. Ministrul Moșteanu a menționat că țările de pe flancul estic au cerut un nou instrument financiar sub formă de grant pentru a susține eforturile.

Proiectul „zidului antidrone” nu este lipsit de controverse. Franța și Germania și-au exprimat rezervele, pledând pentru o abordare integrată și subliniind că apărarea aeriană ar trebui să fie o preocupare unitară a tuturor statelor membre, nu doar a celor de pe flancul estic. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a considerat că proiectul este prea ambițios din punct de vedere al timpului, estimând că ar putea dura între trei și patru ani până la implementare, în vreme ce Letonia, de exemplu, crede că poate fi gata mult mai repede.

O inițiativă în curs de conturare

„Zidul antidrone” al UE reprezintă un efort colectiv ambițios de a face față unei amenințări moderne și asimetrice. Deși detaliile tehnice și financiare rămân de completat, impulsul politic există, iar sprijinul de la cel mai înalt nivel al NATO este evident. Pentru România și partenerii săi de pe Flancul Estic, acest proiect nu este doar o măsură de securitate, ci și un test al coeziunii europene în fața unor provocări de securitate fără precedent.