Râurile pe moarte: Afacerea microhidrocentralelor distruge patrimoniul natural al României

În numele energiei verzi, România a permis și a finanțat cu fonduri europene distrugerea ireversibilă a ecosistemelor unice din ariile protejate. Peștii preistorici supraviețuitori ai glaciațiunilor, râurile repezi și biodiversitatea sunt sacrificate pe altarul unor afaceri private, sprijinite de rețele politice puternice, în timp ce autoritățile se arată incapabile să aplice propriile legi.

În inima Carpaților Meridionali, o relicvă a istoriei planetei se luptă pentru ultima suflare. Este Romanichthys valsanicola (aspretele), un pește preistoric care a supraviețuit glaciațiunilor și a văzut dispărând dinozaurii. A trăit zeci de milioane de ani izolat în albia râului Vâlsan, dar în secolul 21, existența sa este pusă în pericol de cea mai evoluată și distrugătoare specie: omul. În numele unei tranziții energetice deformate, omul construiește ilegal microhidrocentrale (MHC) chiar în zonele de protecție naturală, deviind, betonând și fragmentând cursuri de apă unice.

Certificat verde, dezastru ecologic

După aderarea la Uniunea Europeană, România și-a îndreptat privirea către producția de energie regenerabilă. Începând cu 2008, guvernul a lansat un program ambițios de încurajare a microhidrocentralelor, oferind investitorilor un pachet tentant: certificate verzi, scutiri de taxe, acces preferențial la rețele și, nu în ultimul rând, acces la fonduri europene prin programe precum POS Mediu sau POIM.

Sistemul de certificate verzi funcționează ca o piață a indulgențelor pentru poluare. Un certificat, a cărui preț oscilează între 20 și 50 de euro, atestă producerea unei cantități de energie regenerabilă. Marile poluatori le cumpără pentru a-și compensa emisiile, iar investitorii în MHC-uri își transformă profiturile. Rezultatul a fost un val de peste 300 de astfel de instalații ridicate în doar câțiva ani, de șase ori mai multe decât în întreaga perioadă a regimului Ceaușescu.

Însă, avertismentul experților este clar: nu tot ce este „regenerabil” este automat și „verde”.

„Un proiect poate fi regenerabil și totuși să distrugă ireversibil mediul”, explică biologul Călin Dejeu, membru în Comisia internațională pentru Arii Protejate. Majoritatea acestor hidrocentrale au fost construite pe ape din ariile protejate Natura 2000 sau la marginea acestora, unde impactul asupra biodiversității este cel mai devastator.

Promisiuni false și costuri ascunse

Dosarele de avizare prezentate de investitori au promis comunităților locale paradisul: energie ieftină, locuri de muncă și dezvoltare. Realitatea a fost cruntă. Localnicii nu primesc curent electric la preț preferențial, iar locurile de muncă create sunt minime și temporare. Pe de altă parte, costurile umflate ale acestor proiecte sunt transferate în facturile tuturor consumatorilor români de energie.

Adevăratul cost este însă ecologic. Studiile arată că MHC-urile reduc drastic debitul apelor, distrug habitatele acvatice și fragmentează cursul râurilor, impedicând migrația peștilor. Treptele speciale care ar trebui să le permită peștilor să ocolească barajul sunt adesea construite greșit sau lăsate să se degrade. În aval, malurile se erodează, iar în amonte, apa stagnează. Biodiversitatea scade, insectele benefice dispar și fac loc dăunătorilor. Peștii mor zdrobiți de palele turbinelor.

Statul paralizat și vocea societății civile

Cazul simptomatic al râului Taia, afluent al Jiului, într-un sit Natura 2000 din județul Hunedoara, este un exemplu elocvent al incapacității statului. Deși o instanță română a declarat amenajarea ilegală și a anulat autorizația de medio în 2018, microhidrocentrala continuă să funcționeze în picioare. Ministrul Mediului a recunoscut public că autoritățile sunt incapabile să restabilească legalitatea.

În absența statului, societatea civilă a devenit ultimul obstacol în calea distrugerii. „Este extrem de jenant că trebuie să protestăm din cauză că statul însuși încalcă legislația”, a comentat Gabriel Păun de la Agent Green, în timpul unui protest organizat pe Taia în vara anului 2025, sub sloganul „Lăsați Taia să curgă liber!”.

Politică, nepotism și afaceri

Investigațiile jurnalistice au scos la lumină modul în care aceste proiecte au fost facilitate de rețele politice influente. La Cornereva, în Caraș-Severin, o microhidrocentrală aparține unei firme al cărei proprietar a fost asociat cu Elena Udrea. În același județ, firma Alset Energy a obținut autorizații pentru construcții în arii protejate, în ciuda prezenței unor specii protejate la nivel european.

Firma a fost înființată de omul de afaceri și politician local Nicușor Dorel Schelean și de fiica sa, Valeria Schelean, fost deputat și avocat al companiei. În timp ce Marcel Vela era ministru al Afacerilor Interne, fiica sa vitregă a fost instalată în funcția de vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), instituția cheie care trebuia să împiedice exact astfel de construcții ilegale.

Criza apei: Un context ignorat

Toate acestea se întâmplă într-un context alarmant de criză a apei. Resursele acvatice ale României s-au redus cu 13% în ultimii 15 ani, iar seceta accelerată afectează grav și regimul hidrografic al râurilor de munte. Din cele aproximativ 5000 de râuri ale țării, doar 529 sunt monitorizate constant. Între 2019 și 2023, 87 dintre acestea au secat parțial sau complet. Un raport Copernicus arată că nouă din zece râuri românești riscă scăderi severe de debit din cauza schimbărilor climatice.

„Mesajele transmise de voci populiste și conspiraționiste” au blocat, în ultimii ani, până și acceptarea de către populație a ideii că ne confruntăm cu schimbări climatice”, a recunoscut ministrul mediului, Diana Buzoianu. Cu toate acestea, chiar și autoritățile au tratat criza apei ca pe un subiect administrativ minor.

Lobby puternic și represiunea criticilor

Presiunea asupra ecologiștilor care încearcă să documenteze aceste nereguli este enormă. Jurnalistul și fostul senator Mihai Goțiu a fost acuzat de constituirea unui grup infracțional pentru că a publicat investigații despre proiectele hidroenergetice. Fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a cerut ca ONG-urile ecologiste să fie dat în judecată pentru „sabotaj”.

Această represiune are un ecou și în statele vecine. În Serbia, activistă Barbara Fiksmer este etichetată drept „eco-teroristă” de către guvern pentru opoziția față de distrugerea râurilor.

Unirea Europeană: Între legislație și lipsă de fermitate

Comisia Europeană a lansat în 2015 o procedură de infringement împotriva României tocmai din cauza distrugerii râurilor prin astfel de proiecte. Autoritățile române au întârziat răspunsurile și au oferit informații incomplete sau copiate. Noul cadru european, Directiva Restore Nature adoptată în 2024, obligă statele membre să refacă ariile protejate deteriorate. Însă, România întârzie să elaboreze un plan național coerent și evită să aloce fonduri pentru demolarea barajelor ilegale.

În timp ce Bruxelles-ul așteaptă, barajele rămân în picioare. Râurile care odată curgeau limpezi și repezi prin pădurile Carpaților sunt astăzi niște albii seci și mutilate, păstrate artificial în țevi de beton pentru a alimenta o afaccare subvenționată care profită de un mit al energiei verzi, în timp ce adevărata energie regenerabilă – soarele și vântul – sunt neglijate. Și peștele preistoric din Vâlsan, martor al istoriei Pamântului, rămâne cu privirea la cer, așteptând o picătură de apă care să-i salveze viitorul.

Citiți aici articolul original, documentat și scris de Adrian Mogoș, Cristian Ștefănescu și Dragan Gmizić: mhc.newsromania.net