Politica externă a SUA – un labirint de contradicții și incertitudini

În ultimele săptămâni, strategia americană de politică externă a devenit un subiect de dezbatere intensă, generând confuzie și scepticism în rândul aliaților și observatorilor internaționali. De la taxe vamale schimbătoare la negocieri de pace contradictorii, SUA pare să navigheze într-un labirint de decizii care lasă multe întrebări fără răspuns.

Începutul lunii a adus șocul anunțului că aliații tradiționali ai SUA, precum Canada și Danemarca, vor fi supuși unor taxe vamale de 25%, în timp ce „dușmanii” primeau tratament preferențial, cu doar 10%. Deși aceste măsuri au fost ulterior amânate, discuțiile despre preluarea de teritorii, precum Groenlanda, au continuat să facă valuri. Pe măsură ce taxele pe oțel și aluminiu au crescut la 50%, Uniunea Europeană a fost pusă în fața unui nou model de taxare reciprocă, care, însă, pare să fie doar o altă piesă într-un puzzle complicat. Președintele Donald Trump a lăsat foarte clar de înțeles că țările care nu se aliniază vor fi pedepsite cu taxe vamale mai mari, într-un stil care amintește mai mult de o politică a „bățului și morcovului” decât de o strategie coerentă.

Pe frontul ucrainean, situația nu este mai clară. Inițial, SUA a promis pace prin forță și negociere solidă împotriva Rusiei. Însă, curând, cererea de resurse naturale în valoare de 500 de miliarde de dolari pentru livrarea de arme a schimbat tonul discuțiilor. Trump a anunțat apoi negocieri directe cu Rusia, inclusiv posibilitatea reintroducerii acesteia în G7 (refacerea G8) și laude aduse liderului Vladimir Putin pentru rolul său în istorie. Această schimbare bruscă a lăsat Ucraina într-o poziție precară, iar Europa – considerată „neimportantă” în negocieri – a fost pusă să suporte costurile războiului și reconstrucției, în timp ce SUA pare să se retragă din rolul său tradițional de mediator.

În același timp, relațiile transatlantice au suferit un nou șoc. Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a declarat că SUA nu mai dorește să colaboreze cu Europa în domeniul apărării, descriind aliații europeni ca „proști și fuduli”. Deși inițial s-a sugerat că trupele americane vor rămâne în Europa, declarațiile ulterioare au indicat o posibilă retragere, lăsând continentul într-o stare de incertitudine.

Între timp, negocierile de pace la München au fost marcate de absența delegației ruse, în timp ce atacul asupra centralei de la Cernobîl a adus noi semne de întrebare. Vicepreședintele Mike Pence a promis sancțiuni dure împotriva Rusiei, dar, în același timp, a criticat Europa pentru „slăbiciunea” sa și pentru pierderea valorilor democratice. Ironia este simțită în contextul în care SUA însăși se confruntă cu propriile crize interne, inclusiv reforme controversate în sistemul fiscal și justiție, care pun la îndoială stabilitatea democratică a țării.

În mijlocul acestor evenimente, China a apărut ca un mediator neașteptat între SUA și Rusia, în timp ce Europa a fost exclusă din discuțiile de pace. Acest lucru aduce în discuție întrebarea: care este rolul real al SUA în noua ordine globală? Dacă principalul inamic declarat este China, de ce negocierile cu Rusia sunt mediate de aceasta, iar Europa este lăsată pe margine?

În concluzie, politica externă a SUA pare a fi un amalgam de decizii contradictorii și schimbări bruște de direcție, care lasă aliații în ceață și ridică semne de întrebare asupra viitorului relațiilor transatlantice. Dacă aceasta este „stabilitatea” promisă de SUA, este de înțeles de ce mulți încep să privească cu scepticism la viitorul parteneriatului cu Washington. Între timp, Europa rămâne într-o poziție delicată, forțată să navigheze printr-un teren minat de incertitudini și decizii unilaterale.

Dacă există cineva care înțelege logica din spatele acestor mișcări, este invitat să o împărtășească. Până atunci, diplomații europeni ar putea avea nevoie de mai mult decât cannabis medicinal pentru a face față acestei situații.