PARADOXUL UCM REȘIȚA: Faliment după 254 de ani deși a fost salvată de Hidroelectrica. Cum a supraviețuit doar tehnologia, nu și fabrica

O legendă industrială care nu a putut învinge cifrele

Fondată în 1771, UCM Reșița a fost nu doar cea mai veche fabrică din România, ci și un simbol al industrializării Est-Europei. A produs componente pentru 90% din hidrocentralele țării și a construit echipamente folosite de la Porțile de Fier până în Maramureș. Însă pe 1 aprilie 2025, Tribunalul București a declarat oficial falimentul societății. Ironic, aceasta a venit la doar un an după ce Hidroelectrica, gigantul de stat, a cumpărat afacerea principală a UCM Reșița și a înființat UCMH, o entitate nouă. Cum se explică moartea unei companii deținute acum de cel mai puternic jucător din energia României? Răspunsul stă într-un joc subtil de separare între istorie și profit.

Capitolul 1: Salvarea selectivă – Hidroelectrica a cumpărat "motorul", dar a lăsat "caroseria" să ruginească

Tranzacția din martie 2024 a fost un "asset deal", nu o achiziție clasică. Hidroelectrica a preluat doar:

• Know-how-ul în hidroenergie (proiectarea a 326 de hidroagregate);
• Echipamentele și contractele active;
• 50 de angajați-cheie (din cei 38 rămași în 2024).

În schimb, UCM Reșița SA – entitatea juridică originală – a rămas cu:

• Datorii istorice de 750 de milioane lei (din procedura de insolvență începută în 2011);
• 239 de apartamente în foste cămine de nefamiliști;
• Fabrica de Șuruburi Anina, Grădinița "Semenic" și Casa de Cultură Reșița.

„Am achiziționat tehnologia, nu povara financiară. UCMH este un nou început”, a declarat un reprezentant Hidroelectrica pentru News.ro.

Capitolul 2: Moștenirea toxică – Apartamente, datorii și o fabrică neproductivă

Deși avea o valoare de piață de 59,9 milioane lei (2024), UCM Reșița SA era un giganț bolnav:

• Casa de Cultură
• 28 de hectare de teren industrial (platformele ABC și Câlnicel), parțial abandonate;
• Fabrica de Șuruburi Anina, nefolosită din 2008;
• 239 de apartamente ce necesitau investiții de 10 milioane lei pentru reabilitare.

„Aceste active nu erau relevante pentru misiunea noastră. Suntem producător de energie, nu administrator de blocuri”, a adăugat sursa Hidroelectrica.

Capitolul 3: Eșecul Planului de Reorganizare – Profitul care a înșelat

În 2021, un Plan de Reorganizare a fost aprobat cu fanfare, promițând restabilirea profitabilității. Dar cifrele din 2024 au dezvăluit un efemer succes contabil:

• Cifra de afaceri a scăzut de la 38 milioane lei (2023) la 5,55 milioane lei (2024);
• Profitul de 20,34 milioane lei a venit din vânzarea unor terenuri, nu din activitatea operațională;
• Cheltuielile au crescut cu 54%, ajungând la 74 milioane lei.

„Planul a fost un ambalaj frumos pentru a amâna falimentul. Fără investiții în activele productive, nu avea șanse”, explică un analist financiar citat de Ziarul Financiar.

Ce învață România din prăbușirea UCM Reșița?

Falimentul UCM Reșița SA este mai mult decât sfârșitul unei companii – este o dovadă a deciziilor pe jumătate de măsură:

1. Salvarea selectivă distruge patrimoniul. Know-how-ul a supraviețuit, dar simbolul a murit.
2. Activele neproductive devin bombe cu ceas. 239 de apartamente neîngrijite pot fi o povară mai mare decât datoriile.
3. Investițiile în energie nu înlocuiesc politica industrială. Hidroelectrica are acum un nou departament, dar România a pierdut o parte din istoria sa.

„Dacă statul vrea să salveze fabrici istorice, trebuie să ia întreg pachetul – nu doar părțile comode”, concluzionează istoricul industrial Mircea Popa.

Ce se întâmplă cu angajații și apartamentele UCM Reșița?

• Angajații rămași (38 în 2024) vor fi compensați din fondul de salarii garantat de legea falimentului;
• Apartamentele vor intra în masa falimentară și pot fi vândute la licitație;
• Fabrica de Șuruburi Anina rămâne nelichidată – niciun investitor nu a manifestat interes.