Moneda euro în România: Pregătiri tehnice, dileme economice și lecțiile din Grecia

Pregătirile tehnice pentru adoptarea monedei euro în România au avansat semnificativ, însă economiștii avertizează că lipsa stabilității macroeconomice și contextul geopolitic impun prudență. Pe fondul anunțului că Banca Națională a României (BNR) va deține până la sfârșitul anului tehnologia necesară pentru imprimarea bancnotelor și baterea monedelor euro, dezbaterea publică se concentrează pe oportunități și riscuri, cu trimiteri la experiența Greciei și a Bulgariei.

Pregătiri tehnice: Un pas decisiv

Cristian Popa, președintele Comisiei de numismatică din BNR și membru al Consiliului de administrație, a confirmat progrese majore: atât Imprimeria BNR, cât și Monetăria Statului au modernizat infrastructura pentru a îndeplini standardele strict impuse de Banca Centrală Europeană (BCE). „La sfârșitul acestui an vom avea întreaga dotare necesară imprimării bancnotelor euro. Din punct de vedere tehnic, suntem pregătiți”, a subliniat Popa. Investițiile ample în tehnologie marchează un prag critic în procesul de aderare la zona euro, deși România nu are încă o dată oficială pentru adoptare.

Bulgaria: Un model diferit

În contrast, Bulgaria și-a anunțat trecerea la euro de la 1 ianuarie 2026. Mircea Coșea, profesor de economie, explică acest succes printr-un sistem financiar adaptat încă din anii '90: „Bulgaria funcționează fără bancă centrală autonomă, cu un consiliu monetar sub influența Bundesbank. Acest cadru i-a permis să sincronizeze politica monetară cu zona euro mai ușor”. România, însă, se bazează pe BNR – o instituție ce trebuie să gestioneze tranziția într-un context economic volatil.

Beneficii vs. riscuri: Ce spune experiența Greciei

Coșea evidențiază dileme cheie:

• Avantaje: Integrarea în piețele financiare europene, reducerea costurilor de tranzacție pentru firme, stabilitate pentru investitori.
• Riscuri: Pierderea flexibilității monetare în crize. „Dacă România ar intra în incapacitate de plată, euro ne-ar proteja prin intervenția BCE – așa cum s-a întâmplat cu Grecia în 2012. Dar dacă nu suntem în zona euro, nu avem acest siguranță”, explică economistul.

Totuși, adoptarea prematură poate amplifica problemele. Grecia, deși salvată de BCE, a suferit decenii de austeritate pentru a se menține în zona euro. Coșea subliniază că România nu îndeplinește criteriile de convergență (datorie sub 60% din PIB, deficit bugetar sub 3%), iar expunerea la șocurile economice globale (cum ar fi efectele politicilor comerciale agresive ale SUA) o face vulnerabilă.

De ce România nu este pregătită?

Coșea estimează o tranziție realistă doar peste 3–5 ani, din cauza:

1. Instabilității macroeconomice: Inflația persistentă și deficitul bugetar larg.
2. Politicii nefericite: Măsurile de austeritate recente pot reduce creșterea economică.
3. Context extern: Războiul din Ucraina și tensiunile comerciale globale.

Perspective viitoare: Ce urmează?

Deși pregătirile tehnice sunt esențiale, adoptarea euro depinde de factori politici și economici:

• Armonizarea legislației financiare cu normele UE.
• Menținerea unui ritm constant de convergență nominală (scăderea inflației, consolidarea bugetară).
• Educarea publicului pentru a preveni efecte psihologice (creșteri percepționale ale prețurilor).

BNR rămâne optimistă: „Capacitatea tehnică demonstrează angajamentul României față de integrarea europeană”, concluzionează Cristian Popa.

Îngrijorările persistă

Drumul României către euro este pavat cu paradoxuri: tehnologia există, dar fundamentul economic clachează. Experiența Greciei ar trebui să ne servească drept avertisment, iar decizia finală va depinde de capacitatea țării de a asigura stabilitate pe termen lung. Până atunci, euro rămâne un vis aproape, dar nu încă realizabil.