Justiția capturată: O radiografie a crizei care zguduie temeliile statului

De la documentarul Recorder la criza de încredere, cum a fost paralizată lupta anticorupției

Decembrie 2025: Documentarul investigativ „Justiția capturată” realizat de Recorder produce un cutremur în spațiul public românesc, reîntorcând cu forță atenția asupra unui sistem judiciar care, în opinia multor observatori, funcționează în beneficiul infractorilor și nu al cetățenilor. Prin mărturii ale magistraților care și-au asumat identitatea și analize ale mecanismelor instituționale, materialul a dezvăluit un adevăr supărător: lupta anticorupției în justiție a încetat practic să mai existe.

Dezvăluirile care au zguduit România: O captură sistematică a justiției

Documentarul Recorder, rezultat al unei investigații de peste un an și jumătate, prezintă un sistem piramidal de control asupra justiției. Mecanismul, așa cum este descris, este simplu în esență dar profund în consecințe: politicienii au adoptat legi care concentrează puterea în mâinile unui grup restrâns de magistrați iar aceștia, la rândul lor, asigură o justiție care nu-i deranjează pe cei puternici.

Printre metodele utilizate pentru a „îngropa” dosarele de corupție, jurnaliștii și intervievății identifică:

• Schimbarea repetată a completurilor de judecată, uneori chiar înainte de a pronunța sentința, ducând la tergiversare și prescriere.
• Delegarea sau mutarea bruscă a judecătorilor în timpul proceselor importante, fără motive administrative sau medicale clare.
• Îndepărtarea din cauze a procurorilor de anchetă și blocarea abuzivă a unor dosare sensibile la nivelul DNA.

Cazul emblematic al fostului primar Marian Vanghelie ilustrează aceste practici. Condamnat în primă instanță la 11 ani și 8 luni de închisoare, Vanghelie a fost achitat în final după ce completul de judecată la Curtea de Apel București a fost schimbat de cinci ori, iar procesul a durat 10 ani și a avut 150 de amânări.

Reacții oficiale: Între recunoașterea problemei și lipsa acțiunii imediate

Reacția președintelui Nicușor Dan a fost una dintre cele mai așteptate. Într-un mesaj public, acesta a recunoscut gravitatea problemelor și a felicitat realizatorii documentarului, dar a subliniat că soluția trebuie să vină din interiorul sistemului de justiție. El a pus o serie de întrebări retorice care au evidențiat inerția instituțională: „Câte sesizări s-au făcut din interiorul sistemului de justiție? De ce sunt doar trei magistrați în activitate care au acceptat să vorbească deschis?”.

Această poziție a fost recepționată cu critică și dezamăgire pe rețelele sociale și în comentariile cetățenilor, mulți considerând că președintele, având mandatul cel mai puternic din stat, ar trebui să acționeze mai decisiv și să solicite public demisii în sistem. Un comentariu sintetiza acest sentiment: „Ai 6.168.000 voturi în spate. Ai câștigat ca să faci ceva nu să dai declarații sforăitoare... Fa ceva că ești președinte, nu pre!”.

Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, despre care se vorbește în documentar ca fiind epicentrul unei rețele de influență, a negat toate acuzațiile, catalogând documentarul drept o „campanie de delegitimizare a unor lideri ai justiției”.

Solidaritate în fața terorii: O voce curajoasă din interiorul sistemului

În contrast cu reticența multor oficiali, o reacție extraordinară de solidaritate și curaj a venit din chiar inima sistemului. Judecătoarea Raluca Moroșanu, de la Secția 1 Penală cu 26 de ani de magistratură, a luat public cuvântul pentru a-și susține colegul Laurențiu Beșu, unul dintre cei trei magistrați care au vorbit în documentar. Declarația ei, făcută în public, a fost un act de mare rezistență morală.

„Am venit aici ca să îl susțin pe colegul Laurențiu Beșu și să spun că tot ce a declarat este adevărat. Dacă va fi contrazis este o minciună”, a afirmat Moroșanu, confirmând astfel în mod categoric dezvăluirile documentarului. Mai mult, ea a descris clima de intimidare în care lucrează mulți magistrați onești: „Conducerea nu ne ajută de nici un fel. Suntem terorizați pur și simplu cu acțiuni disciplinare”. Această mărturie directă a oferit o confirmare dură a mecanismelor de constrângere și a culturii tăcerii prezentate în investigație.

O privire din interior: Mărturia procurorului Bogdan Pîrlog

Un răspuns din interiorul sistemului a venit de la procurorul militar Bogdan Pîrlog, președintele asociației Inițiativa pentru Justiție. Acesta a confirmat că informațiile din documentar nu erau noi pentru cei din sistem care „voiau să deschidă ochii”, adăugând că ele reprezintă doar „o foarte mică parte exterioară a putregaiului”. Pîrlog a explicat cum, prin modificările legilor justiției, cinci membri ai CSM pot controla întregul sistem al instanțelor, de la numirea șefilor de instanțe până la promovările la Înalta Curte.

Soluțiile pe care le vede includ repararea legilor justiției, reintroducerea sistemelor meritocratice de promovare, votul universal în CSM pentru toți magistrații și reorganizarea Inspecției Judiciare.

Retragerea DNA din lupta anticorupție: De la model european la instrument paralizat

Unul dintre punctele cele mai dramatice ale documentarului este schimbarea radicală a rolului Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Începând cu 2013, DNA a fost lăudată de către Comisia Europeană ca având „un track record impresionant” în rezolvarea cazurilor de corupție la nivel înalt, cu un procent de condamnări definitiv peste 90%. Agenția era un model pentru regiune, un simbol al luptei reușite împotriva corupției.

Totuși, după 2018, competența de a investiga magistrații pentru corupție a fost retrasă de la DNA. Conform documentarului, acest lucru a condus la o situație incredibilă: niciun magistrat nu a mai fost trimis în judecată pentru corupție în ultimii șase ani. Această modificare este văzută ca parte a unei înțelegeri neoficiale între politicieni și un segment al magistraturii: politicienii reduc puterile DNA, iar magistrații, la rândul lor, oferă protecție în sistemul judiciar.

Tabel comparativ: DNA atunci și acum

Efectul de domino al unei justiții disfuncționale: De la economie la democrație

Criza justiției nu rămâne izolată în sala de judecată. Jurnaliștii și analiștii avertizează că o justiție capturată are efecte devastatoare asupra întregii societăți. După cum notează un comentator, într-un stat în care justiția este scoasă din joc prin manevre de culise, „totul se prăbușește. Și sănătate, și educație, și armată, și orice”.

Comisia Europeană, în Raportul său privind Statul de Drept din 2025, a subliniat legătura directă dintre respectarea statului de drept și competitivitatea economică. În cuvintele raportului, „nu putem fi competitivi din punct de vedere economic în absența respectării principiilor statului de drept”. Acesta este un semnal clar că problema justiției afectează direct atragerea investițiilor și dezvoltarea economică a țării.

În plus, criza alimentează dezamăgirea profundă a cetățenilor față de instituțiile statului. Un sondaj citat în documentar arăta că în 2015, 60% dintre români aveau încredere în DNA, în timp ce în Parlament aveau încredere doar 11%. Eroziunea încrederii în justiție, un pilon fundamental al democrației, riscă să lase cetățenii cu un sentiment de putere și indiferență, în care infractorii pot să „ne șoptească tuturor, șmecherește, la ureche faptul că nu le putem face nimic”.

Căi posibile de ieșire din criză: Între reforme și voință politică

În fața acestei panorame sumbre, discuția se îndreaptă către soluții. Acestea par să fie complexe și pe termen lung. Procurorul Bogdan Pîrlog estimează că, chiar dacă s-ar începe mâine o reparare serioasă, sistemul nu s-ar putea redresa în mai puțin de un deceniu.

Printre măsurile propuse se numără:

• Repararea legilor justiției pentru a sparge structurile piramidale de putere și a redistribui atribuțiile pe orizontală.
• Revenirea la proceduri meritocratice pentru numiri și promovări, inclusiv reintroducerea concursului scris.
• Votul universal în CSM, unde toți magistrații să-și aleagă reprezentanții, nu doar un grup restrâns.
• Reorganizarea Inspecției Judiciare, astăzi văzută ca un instrument de constrângere și intimidare a magistraților.
• Refacerea competențelor DNA pentru investigarea corupției în sistemul judiciar.

Însă, așa cum subliniază și analiștii, toate aceste reforme necesită o voință politică puternică și consecventă, care să reziste presiunilor și să nu fie compromisă pe parcurs. Mai mult, ele necesită și o schimbare culturală în cadrul profesiei magistraturii, încurajând curajul și etica profesională, și protejând avertizorii de integritate.

O criză a încrederii care așteaptă un răspuns

Documentarul „Justiția capturată” nu a descoperit ceva cu totul necunoscut, ci a pus un oglindă brutală în fața unei realități pe care mulți o bănuiau, dar care era discutată în șoapte. Reacțiile diverse – de la recunoașterea oficială a problemei la revolta publică și mărturiile curajoase din interior – arată că societatea românească este conștientă de adâncimea crizei.

Provocarea fundamentală, așa cum reiese din dezbaterea declanșată, este că soluția depinde de cei care sunt, în mare măsură, parte a problemei. Restabilirea unei justiții independente și eficiente va necesita mai mult decât rapoarte și recomandări. Va necesita acte curajoase, presiune publică sustinută și, în ultimă instanță, o redobândire a curajului profesional din rândul celor mii de magistrați onești care, se crede, încă există în sistem. Drumul spre recuperarea încrederii este lung, dar primul pas, cum arată cutremurul produs de acest documentar, este recunoașterea colectivă a faptului că am pierdut direcția.