Jacqui Banaszynski: Poveștile nu apar în redacție. Ieșiți pe stradă și căutați-le

Jacqui Banaszynski, câștigătoare a Premiului Pulitzer și profesoară de jurnalism la Universitatea Missouri, exprimă un mesaj clar în era digitală: poveștile autentice se nasc în lumea reală, nu în birouri. Într-un interviu acordat RFI România cu ocazia celei de-a 10-a ediții a conferinței Power of Storytelling, ea a dezbătut provocările și oportunitățile jurnalismului modern, rolul inteligenței artificiale și puterea ascultării în construirea narativelor care schimbă societatea.

1. „Poveștile sunt pe stradă – nu în Zoom”

Banaszynski critică tendința actuală de a raporta de la birou, prin intermediul platformelor digitale:

„Nu este același lucru cu a fi pe teren. Poți face multe în două ore, dacă ești prezent, atent și asculti cu adevărat. Nu ai nevoie de săptămâni!”

Ea subliniază că redacțiile au renunțat prea mult la valoarea observației directe, iar editorii nu mai încurajează reporterii să iasă pe teren. În schimb, generația ei era obligată să „plece din redacție” pentru a găsi subiecte – o practică pe care o consideră esențială pentru identificarea unor povești autentice.

2. Predarea – o extensie a jurnalismului

Ca profesoară, Banaszynski vede educația ca pe un proces reciproc de învățare:

„Predarea a fost o extensie a raportării. A trebuit să ascult pentru a înțelege nevoile fiecărui student. Fiecare are provocări unice, indiferent de experiență.”

Ea evidențiază că interacțiunea cu tinerii jurnaliști – de la studenți la profesioniști mid-career – a consolidat-o profesional:

„Predai ceea ce trebuie să înveți. Asta m-a făcut să analizez fundamentele poveștilor și să le explic într-un mod accesibil.”

3. AI: Un pericol pentru etica jurnalismului

Deși recunoaște potențialul tehnologiei în domenii precum medicina, Banaszynski este sceptică față de inteligența artificială în redacții:

„Mulți editori spun: +AI va face treaba asta+. Este periculos! Dacă nu verificăm informațiile și renunțăm la context, pierdem esența jurnalismului.”

Ea avertizează că unele companii, precum OpenAI, încearcă să ocolească drepturile de autor pentru a antrena algoritmii lor cu conținut creat de oameni – un risc major pentru industria media.

4. Cum să raportăm despre comunități marginalizate

Reflectând la premiul Pulitzer câștigat în 1988 pentru reportajul despre un cuplu gay afectat de SIDA, Banaszynski oferă lecții actuale pentru acoperirea problemelor LGBT:

„Jurnaliștii trebuie să pună numerele în context. Când administrația Trump a făcut din sportivii transgender o +problemă+, presa trebuia să evidențieze câți oameni sunt afectați de asta – un procent infim.”

Ea încurajează reporterii să asculte povestile individuale și să lege evenimentele locale de tendințe globale, evitând generalizările.

5. România – o sursă de inspirație

Banaszynski nu ascunde dragostea pentru România, țară pe care o vizitează frecvent datorită parteneriatului cu Power of Storytelling:

„Aici am întâlnit tineri plini de creativitate. Este cea mai bună conferință la care am participat – întotdeauna plec inspirată!”

Viitorul aparține celor care ies din bula comfortului

Pentru Banaszynski, esența jurnalismului rămâne aceeași:

„Poveștile nu sunt despre noi, ci despre oamenii despre care scriem. Trebuie să le vedem lumea prin ochii lor.”

Ea încheie cu un sfat atemporal: „Renunțați la ecrane, mergeți acolo unde se întâmplă viața reală și ascultați. Poveștile vin la voi – dacă sunteți prezenți.”

Articol inspirat de interviul lui Jacqui Banaszynski la RFI România, în cadrul ediției a 10-a a Power of Storytelling.