Istoria Banatului rescrisă: Descoperiri arheologice excepționale la Ghiroda, comunități daco-sarmatice și ateliere romane pe traseul noii linii ferate

Săpăturile preventive efectuate în vara și toamna anului 2024 au scos la lumină dovezi valoroase care conturează un tablou complex al vieții în Banat cu aproape 2000 de ani în urmă. Investigațiile, realizate în contextul modernizării căii ferate Timișoara Est – Lugoj, au oferit o rară oportunitate de a explora trecutul profund al comunei Ghiroda.

În cadrul unui proiect arheologic amplu, echipele Muzeului Național al Banatului din Timișoara, conduse de arheologul Daniela Tănase, au investigat două situri distincte, aducând la luminat vestigii care vorbesc despre continuitatea locuirii și despre intensa interacțiune culturală dintre lumea autohtonă și Imperiul Roman.

Primul sit: Un sat de meșteșugari din epoca romană târzie

Primul punct de interes, investigat în vara anului 2024 de un colectiv format din Zsuzsanna Kopeczny, Bogdan Craiovan, Ștefana Cristea și Călin Timoc, a dezvăluit urmele unei așezări din secolele III-IV d.Hr. Structurile descoperite – locuințe semiadâncite (bordeie), gropi menajere și o fântână – vorbesc despre o comunitate stabilă, organizată în jurul activităților agricole și meșteșugărești.

Cea mai semnificativă descoperire de aici a fost un atelier de prelucrare a minereului de fier și turnare a metalelor. Conform practicii antice, acesta era amplasat la marginea zonei locuite, probabil din motive de securitate și pentru a evita poluarea aerului în interiorul satului. Acest detaliu demonstrează o planificare comunitara avansată și o specializare a muncii.

Datarea precisă a așezării a fost posibilă datorită materialelor ceramice găsite: țigle romane și fragmente de ceramică roșie zgrunțuroasă, modelată la roata rapidă, alături de ceramică cenușie decorată cu linii incizate. Acest amestec de influențe artefacte romane și tradiție locală situează comunitatea într-un context istoric fascinant – perioada de revenire a autorității romane la nord de Dunăre în secolul al IV-lea.

Al doilea sit: O stratificare a istoriei de la bronz la romani

Cel de-al doilea sit, examinat toamna anului 2024 de un alt colectiv coordonat tot de Daniela Tănase (în care au mai lucrat Zsuzsanna Kopeczny, Bogdan Craiovan, Andrei Georgescu și Bogdan Calotă), a oferit o privire și mai amplă asupra trecutului, revelând o stratificare arheologică impresionantă.

Stratul cel mai vechi aparține epocii bronzului. Arheologii au identificat locuințe de tip bordei, gropi menajere și, deosebit de importante, gropi cu caracter ritual. Printre artefactele care conturează viața spirituală și cotidiană a acestei comunități preistorice se numără fragmente ceramice, ace de păr și de cusut din bronz, un inel spiralat, un pandantiv și un tipar din piatră pentru turnarea bijuteriilor. Acest ultim obiect dovedește existența unor meșteșugari specializați în prelucrarea metalelor, cu tehnici avansate pentru vremea respectivă.

Cu toate acestea, stratul cel mai consistent și bogat în artefacte este, din nou, cel din epoca romană (secolele III-IV d.Hr.). Aici, calitatea și diversitatea descoperirilor sunt uluitoare:

• O fibulă din argint în formă de „T”: o broșă decorativă și funcțională de înaltă calitate, care indică o anumită prosperitate și acces la bunuri de prestigiu.
• Ceramică romană fină (terra sigillata): vase de lux, importate, care erau folosite la masă, dovedind adoptarea unor obiceiuri romane.
• Vase modelate la roată: produse local, dar folosind tehnologia romană.
• O monedă tip Urbs Roma, emisă în timpul lui Constantin cel Mare (306–337). Acest reper cronologic este deosebit de valoros, având în vedere că astfel de monede sunt rare în Banatul de Câmpie, și fixează cu precizie perioada de ocupare a așezării.

Viața în acest sat era bine organizată. Locuințele semiadâncite erau spațioase (unele atingând 15 metri pătrați) și erau însoțite de gropi de provizii pentru depozitarea cerealelor. Două fântâni asigurau apa necesară. În partea de nord-vest a așezării, arheologii au descoperit cuptoare specializate pentru afumat alimente, o dovadă a unor practici avansate de conservare și prelucrare a hranei pentru perioadele lungi.

Semnificația descoperirilor: Un amalgam antic

Analiza celor două situri indică prezența unei populații eterogene, un amestec daco-sarmatic, format atât din comunități locale, cât și din migranți sosiți din Câmpia Panonică la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. Puternica romanizare a acestor grupuri este evidentă prin prezența masivă a artefactelor romane, tehnologiilor adoptate și probabil a unor obiceiuri și structuri sociale.

„Descoperirile de la Ghiroda contribuie substanțial la reconstituirea peisajului arheologic al Banatului”, au transmit reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Timiș. „Ele confirmă cu tărie continuitatea locuirii în acest spațiu și interacțiunea culturală intensă dintre civilizațiile antice care au marcat această regiune. Fiecare fibulă, fiecare fragment de ceramică și fiecare cuptor descoperit completează o piesă din puzzle-ul istoric al Banatului, arătând o istorie vie și dinamică, mult înainte de așezările moderne.”