Helsinki, Viziunea Zero: Un posibil model pentru România în reducerea accidentelor rutiere mortale

Orașul finlandez a demonstrat că visul „zero victime” este realizabil printr-o combinație de voință politică, planificare urbană inteligentă și respectul absolut pentru viață. În timp ce Helsinki celebra un an fără niciun deces în trafic, România continuă să dețină unul dintre cele mai dureroase recorduri europene.

În decembrie 2019, Helsinki, capitala Finlandei, a anunțat o realizare istorică: un an întreg fără niciun pieton, biciclist sau șofer mort pe drumurile orașului. Acest rezultat nu este doar noroc chior, ci punctul culminant al unui proiect strategic multianual numit „Viziunea Zero”, care și-a propus să elimine complet decesele și accidentele grave din trafic.

În același timp, conform ultimelor date Eurostat, România se află în continuare în fruntea nefericitului clasament al Uniunii Europene la numărul de decese în accidente rutiere raportat la milion de locuitori. Decalajul dintre cele două realități este enorm și invită la o reflecție profundă: ce face Helsinki diferit și ce poate adopta România din acest model de succes?

Strategia Helsinki: „Viziunea Zero” în acțiune

Succesul Helsinkiului este rezultatul unei abordări sistematice și științifice, care a transformat siguranța rutieră dintr-o simplă preocupație într-un obiectiv strategic central.

1. Reducerea vitezei, creșterea siguranței: Cel mai important factor a fost reducerea vitezei maxime în oraș. Limita generală a fost micșorată la 30 km/h în majoritatea zonelor urbane. Fizica nu minte: impactul unui vehicul cu o viteză de 30 km/h este mult mai puțin probabil să fie fatal comparativ cu unul la 50 km/h.
2. Infrastructură prioritară pentru pietoni și bicicliști: Orașul a investit masiv în benzi dedicate și în siguranța intersecțiilor. Trecătorile de pietoni au fost ridicate la nivelul trotuarului, forțând șoferii să încetinească, iar semafoarele sincronizate pentru pietoni permit traversarea în siguranță.
3. Îndepărtarea traficului de tranzit: Centrul orașului a fost reorganizat pentru a descuraja traficul auto de tranzit, redirectându-l către o centură rutieră eficientă. Astfel, spațiul urban a fost recâștigat pentru oameni, nu pentru mașini.
4. Transport public de calitate: O rețea densă, punctuală și eficientă de autobuze, tramvaie și metrou face ca deplasarea cu transportul public să fie o opțiune atractivă, reducând numărul de mașini personale în trafic.
5. Tehnologie și educație: Sistemul de amendare automată pentru depășirea vitezei este extins și eficient, acționând ca un deterrent puternic. În paralel, campaniile de educație și conștientizare sunt continue.

Situația României: O criză care așteaptă soluții

În contrast brutal, România se confruntă cu o criză profundă a siguranței rutiere. Problemele sunt complexe și bine-cunoscute:

• Infrastructură periculoasă: Drumuri proaste, marcaje șterse, semnalizare verticală inexistentă sau defectă.
• Comportament agresiv la volan: Depășiri periculoase, nerespectarea priorității, viteza excesivă și conducerea sub influența alcoolului sau a substanțelor.
• Aplicarea inconsistentă a legilor: Controlul rutier este insuficient, iar sistemul de sancțiuni este adesea perceput ca fiind permisiv sau corupt.
• Lipsa unei viziuni integrate: Planurile urbane nu integrasează întotdeauna principii de siguranță rutieră și mobilitate durabilă, prioritizând uneori fluidizarea traficului auto în dauna siguranței pietonilor.

Lecții pentru România: Drumul către un viitor mai sigur

Copierea simplistă a modelului Helsinki nu este posibilă peste noapte, dar adoptarea principiilor sale fundamentale este esențială.

1. Voință politică și un plan național: Este nevoie de o „Viziune Zero” românească – un plan național ambițios, cu obiective clare, termene și buget dedicat. Aceasta trebuie să fie o prioritate bipartisan.
2. Reconstrucția orașelor pentru oameni, nu pentru mașini: Primăriile trebuie să adopte conceptul de „mobilitate bazată pe loc”, susținut de Alianța Davos Baukultur. Acesta înseamnă ca planificarea transporturilor să fie integrată în structura socială și fizică a orașelor, promovând transportul public, mersul pe jos și bicicleta ca opțiuni principale. Intersecțiile periculoase trebuie reproiectate, iar zonele școlare și rezidențiale să beneficieze de limite de viteză reduse (30 km/h) și de infrastructură de calmare a traficului.
3. Aplicarea fermă și echitabilă a legii: Este vital să se intensifice controalele rutiere cu echipamente moderne (camere fixe și mobile pentru viteză) și să se aplice fără excepție sancțiunile prevăzute de lege.
4. Educație și schimbare culturală: Campanile de conștientizare trebuie să fie agresive și permanente, axate pe pericolul vitezei și al alcoolului la volan. Educația rutieră trebuie începută de la vârste fragede.

Între consecvență și iresponsabilitate

Helsinki a dovedit că „Viziunea Zero” este un obiectiv realizabil, nu doar un slogan. A fost nevoie de decenii de muncă consecventă, de investiții și de o schimbare culturală profundă. Pentru România, drumul va fi lung și anevoios. Dar fiecare viață pierdută pe șosele este o tragedie prevenibilă.

A privi spre Helsinki nu înseamnă a visa la imposibil, ci a învăța de la cei care au demonstrat că, cu planificare, perseverență și respect pentru viață, până și cel mai dur record poate fi frânt. Alegerea aparține societății românești: să continuăm să plângem victimele sau să acționăm decisiv pentru a salva vieți.