Autobuzele reșițene pornesc spre o nouă viață în Republica Moldova: O poveste de modernizare și solidaritate regională

Autobuzele reșițene pornesc spre o nouă viață în Republica Moldova: O poveste de modernizare și solidaritate regională

Parcul vechi de autobuze care a servit zeci de ani orașul Reșița își închide un capitol istoric pentru a deschide unul nou la Bălți, Republica Moldova. Primăria Reșița a anunțat donarea autobuzelor second-hand, cunoscute local ca „balenele albastre”, către orașul înfrățit Bălți. Această decizie vine ca parte a modernizării radicale a transportului public local, odată cu introducerea tramvaielor și a autobuzelor electrice achiziționate din fonduri europene.

Contextul unei transformări urbane

Administrația reșițeană a pus în mișcare un proiect ambițios de revoluție a transportului:

  • 24 de autobuze electrice au fost achiziționate cu fonduri UE, unele fiind deja operative.
  • 13 tramvaie vor prelua traseele centrale, iar alte 14 autobuze electrice sunt în licitație.
  • Vehiculele second-hand, achiziționate acum câțiva ani din Olanda, vor fi retrase până la 1 decembrie 2025, data la care se estimează punerea în funcțiune integrală a sistemului nou.

Autobuzele donate: De la „balenele albastre” la simboluri de solidaritate

Flota destinată Republicii Moldova include mai multe modele emblematic pentru Reșița:

  • Ikarus 280 (articulate, albastre), achiziționate în 2017 la prețuri între 23.000–43.000 de euro/bucată.
  • DAC 112 și MAN, menționate în arhivele locale ca parte a parcului auto din anii 2000–2010.
  • Starea tehnică a acestora a stârnit discuții: Primarul Ioan Popa le-a descris ca „funcționale”, dar un forum al pasionaților de transport menționează că unele au fost „dezafectate pentru piese” sau „garate pe dealuri” după retragerea din circulație.

Semnificația geopolitică: Mai mult decât o simplă donație

Acest gest se înscrie într-un cadru strategic mai amplu:

  • Acordul de înfrățire Reșița–Bălți semnat în aprilie 2024, subliniind colaborări transfrontaliere.
  • Primarul Popa a evidențiat motivația umanitară: „Sunt frații noștri, mai necăjiți decât noi”.
  • Donarea depindea de aprobarea noului Consiliu Local, unde actuala majoritate a primarului s-a redus.

Controverse și reacții publice

Anunțul a generat dezbateri aprinse în comunitate:

  • Criticile se axează pe investiția inițială în autobuze (circa 600.000 de euro) și pe întreținerea lor costisitoare.
  • Susținătorii văd o oportunitate de a sprijini Republica Moldova, unii propunând extinderi de rute (ex: Reșița–Timișoara).
  • Un comentator online rezumă dilema: „Așa rămânem mai săraci sau mai solidari?”.

Perspective viitoare: Ce urmează pentru transportul în Reșița și nu numai

Primăria vizează o transformare sistemică:

  • Transportul metropolitan va fi prioritar, cu autobuze electrice deservind cartierele periferice (Moroasa, Lend).
  • Un proiect interjudețean finanțat de UE va conecta Reșița la Bocșa, Anina și Oravița, înlocuind transportul informal („cu «ia-mă nene»”).
  • Paralel, orașul se confruntă cu provocări industriale (falimentul UCM Reșița), făcând din gestul către Moldova o lumină locală în politica externă.

Tabel: Tranziția transportului public în Reșița

Componentă Stare anterioară Stare actuală (2025)
Autobuze în uz Second-hand (Olanda) 24 electrice + 14 planificate
Tramvaie Parțial funcționale 13 noi, operaționale până în dec. 2025
Rute metropolitane Acoperire limitată Extinse la cartierele periferice
Flota donată 10+ autobuze (Ikarus, DAC) Direcție Republica Moldova

Un oraș în tranziție, un vecin sprijinit

Donarea autobuzelor reșițene nu e doar un transfer de vehicule; e un simbol al unei Europe a șansei a doua, unde echipamentele învechite primesc o misiune nouă în comunități aflate în dificultate. Pentru Reșița, acest pas marchează și închiderea unei ere industriale și trecerea la un model urban sustenabil, în timp ce Republica Moldova beneficiază de resurse vitale într-un context economic precar. Cum remarca primarul Popa: „Transportul urban nu este o activitate comercială, este un serviciu public” – iar solidaritatea, se pare, poate fi și ea o formă de serviciu.